Una dintre cauzele risipei în sistemul sanitar este repetarea analizelor la transferul bolnavilor dintr-un spital mic într-unul mare. Lipsa de personal calificat corespunzător anulează efectele benefice ale dotării cu aparatură modernă în centrele mici, spune prof.univ.dr. Patriciu Achimaș-Cadariu, chirurg oncolog, secretar al Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților.
“Cu situația asta ne confruntăm frecvent. În imagistică ne vin de la spitalele mici rezultate care nu concordă cu imaginile. Chiar mai rău, apar imagini artefactate, adică pacientul nici măcar nu fusese bine așezat în CT sau RMN. Sunt imagini care nu pot fi interpretate, deci trebuie repetate procedurile, ceea ce costă. La analizele de laborator, aceleași probleme legate de acreditarea laboratoarelor. Există instituții care ar trebui să facă aceste lucruri, dar… Hai să ne aducem aminte de dezinfectanții care nu erau conformi. Chiar și astăzi se verifică strict documentele, fiindcă nu avem laboratoare care să-i analizeze.
În schimb, ținem în viață o serie de instituții care n-au cum să asigure standardizare și control de calitate, dar sunt finanțate. Asta nu e o investiție în sănătate, ci risipă, justificată doar electoral, care de fapt e un soi de protecție socială. Bani aruncați, care au ca efect servicii de sănătate greșite. Dacă bolnavul ajunge la o instituție calificată, analizele sunt repetate, urmează un diagnostic corect și un tratament pe măsură. Dacă, însă, bolnavul rămâne în instituția care nu știe să facă analize corecte și este diagnosticat și tratat pe baza lor, situația se complică. Fapt ușor de dovedit prin numărul mare de pacienți care ajung în centrele medicale importante după eșecul intervențiilor în centrele mici.
Pe zona chirurgicală poate să fie foarte complicat, dar și pe partea de tratamente apar consecințe greu de adus la liman.
Lucrurile astea au fost de mult constatate și rezolvate în țările din vest. Tocmai de aceea sunt esențiale standardizarea controlului de calitate și concentrarea unor proceduri în centrele cu experiență. Calificarea superioară a celor din spitalele mici e foarte dificilă acum. A fost mai ușor înainte de 1990, când lumea era legată de locurile de muncă, dar astăzi, când unii medici pur și simplu nu acceptă să meargă în anumite zone, totul a devenit greu de rezolvat.
Pe vremuri aveam foruri metodologice. Poate că sună învechit, dar există peste tot în Occident. O instituție mai mică, dacă vrea să supraviețuiască, trebuie să se raporteze la una importantă. În Marea Britanie, de pildă, medicii din centrele mari, prin rotație, ajung câte o zi pe săptămână în centrele mici care le sunt arondate, tocmai pentru a menține controlul de calitate și standardizarea. Lucrurile astea ar fi viabile într-un sistem unitar. Centralizarea procedeelor și realizarea unui triaj riguros, care e mult mai ușor de făcut în centrele mici, alături de recuperare, reabilitare și paliație, pot fi baza unei reforme a sistemului care să ajute în primul rând cetățeanul.”
Share this content:
